Umiditatea ascendentă este un fenomen des întalnit şi uşor de recunoscut la clădirile vechi fără barieră hidroizolantă între apa din sol şi fundaţie. Tencuiala se sfărâmă, vopseaua se exfoliază și apar depuneri de sare care accelerează ascensiunea apei din sol. Sănătatea oamenilor are de suferit iar integritatea structurală a clădirii este compromisă. Multe partere și subsoluri din clădirile vechi sunt deteriorate de umiditatea ascendentă din partea inferioară a pereţilor. Aceasta este cauzată de apa care se ridică din pământ prin porii și capilarele microscopice ale peretelui. Pereții vechi formează o structură de microcapilare interconectate, numită porozitate deschisă. Moleculele de apă din subsol acționează ca dipoli (au un pol pozitiv și unul negativ) și își orientează sarcina electrică în funcție de sarcinile pe care le găsesc în zona înconjurătoare. Moleculele de apă ajung să genereze o sarcină electrostatică care este echilibrată prin crearea unei curburi a apei conținute în capilar. Aceasta ajunge să provoace umezeala ascendentă pe care o observăm. Umezeala se evaporă, iar sărurile dizolvate în ea se cristalizează pe pereţi, degradând tencuiala și vopseaua.